Telefonul de la prieteni m-a pus pe jar. Am plecat rapid să văd ce ravagii a făcut furtuna din 17 iunie 2010, în grădina mea. Mă aşteptam să fie crengi de nuc şi frunze căzute pe jos, chiar şi vreo ţiglă de pe casă. Însă...nu mă aşteptam să fie toată grădina în apă până peste glezne şi toate plantele distruse de grindină. Anul acesta nu cred că vom mai mânca roşii din producţia proprie, a trebuit să tai florile de la crinii pe care abia îi aşteptam să înflorească şi omul meu a făcut adevărate cratere ca să se scurgă apa de la plante. Toată fasolea la pământ, toate frunzele de la dovlecei zdrenţuite, căpşunii făcuţi franjuri...suntem la îndemâna Naturii şi suntem aşa de mici...!
Am reuşit să curăţ gazonul de frunzele căzute şi încă arată totul extrem de deprimant. Peste 10 ore am tot scos apă din fântână şi parcă nu se vede nimic. Măcar s-a tras apa de sub nucul cel mare. Acum ştiu de ce îi place lui Kimi să stea acolo, că e umed şi rece :)
Mai am două examene (şi niciun chef de învăţat) şi apoi mă pot duce liniştită să îmi văd de grădină, la sfârşit de săptămână. Of! Protecţia drepturilor omului! Mi se pare că tot ceea ce scrie aici este un SF, în România nimic nu se respectă!
Robi e la şcoală să vadă dacă sunt corect trecute pe fişa galbenă codurile liceelor alese de el. L-am întrebat dacă vrea să meargă la mamaie, în vacanţă. E îndrăgostit acum şi a motivat că trebuie să meargă la şcoală, să se înscrie, să îşi ducă dosarul...eh, valuri de tinereţe!
Kimi doarme liniştit în hol şi se roagă să se oprească ploaia, că tare i-ar mai place o tură de plimbare afară!
